Near death experiences

In ultimii ani, cazurile de moarte clinica, au impanzit rafturile librariilor. Marturiile celor care au fost protagonisti ai unor astfel de experiente descriu un peisaj, pe cat de dramatic, pe atat de optimist. Orizontul descris de acestia deschide un nou spectru de interpretare a vietii si mortii. Moartea nu mai poate fi privita ca o linie de demarcatie a intregii noastre existente, cum declara ateii, ci este un prag spre un alt univers. Aceste intamplari poarta cu ele, totodata, forta propriei marturii, element care intareste foarte mult declaratiile lor.

Intr-un astfel de cadru, se naste necesitatea unei interpretari a acestor experiente, o ajustare(cumulativa, dar totodata non cenzurativa) a informatiei prezentate, o reliefare a elementelor comune si necomune, o incadrare in sisteme si modele.

Religia poate fi privita ca un prim instrument util in analiza acestor experiente. Chiar daca, religia, in viziunea multora, este doar un instrument steril, stereotip, rigid, fantasmagoric, detine meta-structura necesara ceruta de un astfel de proces. Cand ma refer la religie, ma refer la realitatea traita de crestinii primului secol, la instrumentul nou testamental, in viziunea interpretativa apostolica.

Stiinta isi poate aduce aportul, la acest capitol, in masura in care reuseste sa inteleaga structura universului, fortele care il guverneaza. Probabil ca fizica cuantica este un instrument mai adecvat in analiza acestui fenomen, dat fiind faptul ca reuseste sa treaca dincolo de granitele(destul de limitative) fizicii newtoniene. Cum spuneam si in alte dati, fizica newtoniana, este un subsistem al fizicii cuantice, fapt care nu o desfiinteaza, ci ii limiteaza aria de utilizare la sistemele finite. Fizica cuantica, desi este un instrument in continua expansiune, este mult mai potrivit pentru analiza si intelegerea sistemelor mari. Prof. Dumitru Dulcan, spre exemplu, afirma faptul ca religia poate fi privita ca o stiinta de ultima ora, chiar daca limbajul ei este non-stiintific. Faptele si fenomenele pe care le exprima descriu un cadru convergent, mai degraba, cu descoperirile fizicii cuantice, decat cu cele ale fizicii newtoniene.

Universul in care traim nu este unul newtonian, in care interactiunea dintre noi si elementele lumii inconjuratoare se rezuma doar la legile mecanicii, cauzalitatii elementelor de densitate ridicata, ci este un univers in care lucrurile trec, cu mult, dincolo de granitele acesteia. Unul din experimentele care au modificat radical perceptia despre universul inconjurator este numit “double slit experiment”. Pentru multi saltul de la universul newtonian, definit de legile interactiunii pur mecanice, la universul in care aceasta este doar o componenta, poate fi foarte dificil. Informatia trebuie lasata sa se sedimenteze si sa sa se dezvolte in lumina a noi materiale studiate.

Voi reda mai jos, explicatia experiementului “double slit”, in prezentarea fizicianului britanic Jim Al Khalili.

Concluzia acestui experiment este ca observatorul(noi) exercitam un rol esential asupra particulelor care compun universul inconjurator. Nu doar interactiunea mecanica le poate influenta, ci si propria noastra gandire. Particulele isi modifica comportamentul in prezenta( sau absenta) observatorului.

Acest experiment a dat foarte mult de gandit diversilor savanti, cat si oamenilor pasionati de cunoasterea si intelegerea universului in care traim. Intr-o lume in care religia cocheteaza cu un limbaj steril, inexpresiv prin care isi demoleaza propria relevanta si o stiinta la cumpana  mecanicii newtoniene  si a neo darwinismului, cred ca merita efortul de a intelege universul in care coexistam.